22 august 2026, Bâlea Lac. Lacul Bâlea, format într-un circ glaciar la 2040m altitudine, în inima Munților Făgăraș, a fost punctul de start al uneia dintre cele mai dure curse montane din lume. 2X2 Race este singura cursă din România care se desfășoară integral la peste 2000m altitudine — un traseu de 45km și 4200m diferență pozitivă de nivel, care trece peste cele mai înalte trei vârfuri din țară: Moldoveanu (2544m), Negoiu (2535m) și Vistea Mare (2527m). 13 ore și 4 minute mai târziu, aveam să înțeleg de ce 2×2 Race are reputația pe care o are.
Primul obstacol: apa
Pe la Podul Giurgiului, problema n-a fost efortul, ci ceva mult mai banal — apa din lac avea un miros și un gust ciudat, greu de tolerat. Într-o cursă caniculară, unde hidratarea e diferența dintre a continua și a te opri, asta a fost un test serios. Am redus la minim, exact cât să pot rezista, și am continuat. De la 2200m în sus, presiunea începe să crească vizibil, iar opririle deveneau tot mai dese. Nu opriri lungi — doar suficient cât să pot relua ritmul. Abia la Șaua Caprei am găsit apă normală, potabilă. A fost un boost de energie exact în momentul în care aveam nevoie, chiar înainte de atacul spre Negoiu.
Soarele, norii și lecția antrenamentelor pe caniculă
Prima parte a zilei m-a „prăjit” efectiv la propriu — soare puternic, fără scăpare pe creastă. Spre Negoiu, cerul s-a înnorat, ceea ce a fost o binecuvântare. Aici a contat cel mai mult un lucru pe care îl spun oricui se pregătește pentru o cursă de vară: antrenamentele pe timp de caniculă nu sunt opționale. Corpul trebuie obișnuit din timp cu deficitul de apă și cu efortul pe căldură — nu poți improviza asta în ziua cursei. Fără pregătirea asta specifică, sincer, nu cred că aș fi terminat.
Alimentația la altitudine: lichid, nu solid
2X2 Race e recunoscută ca o cursă pe autonomie proprie — punctele de alimentare oferă strict minimul. La altitudine mare, mâncarea solidă se digeră foarte greu, așa că am mers preponderent pe alimentare lichidă, combinată cu puțină solidă. Ce a contat enorm:
- Respectarea strictă a orelor de alimentare — nu aștepți să simți nevoia, mănânci și bei după program
- Săruri și electroliți, constant, nu doar când simțeam crampe
- Geluri cu carbohidrați, dozate din timp, nu reactiv
Vitaminizarea și electroliții au fost, cred, la fel de importanți ca antrenamentul fizic în sine.
Ce m-a ținut în priză
Dincolo de strategie, a fost ceva ce nicio pregătire nu poate simula: peisajul. Creasta Făgărașului, cu priveliști de vis peste toată cupola muntoasă a României, m-au încărcat de fiecare dată când eram la limită. Alerg montan din pasiune — și în momentele cele mai grele, pasiunea asta e singura care te ține în cursă când corpul vrea să se oprească. Fizic, am fost încercat serios. Cred că am „murit” de câteva ori pe parcursul celor 13 ore — dar reușeam, de fiecare dată, să gestionez situația și să revin.
Ce am învățat, pentru cine vrea să încerce 2×2 Race
Dacă te gândești la o ultra montană de anvergura asta, câteva lucruri concrete din experiența mea:
- Antrenează-te în condițiile cursei, nu în condiții ideale. Căldură, altitudine, deficit de apă — obișnuiește corpul din timp.
- Planifică alimentația pe ore fixe, nu după senzație. La efort prelungit, senzația de foame/sete vine prea târziu.
- La altitudine, preferă lichidul solidului. Digestia se îngreunează mult peste 2000m.
- Ai mereu un plan B pentru hidratare — nu te baza 100% pe sursele de pe traseu.
- Reziliența se antrenează la fel ca picioarele. Momentele în care vrei să renunți vin sigur — cheia e să știi să le gestionezi, nu să le eviți.
De ce merită
Alergarea montană nu e despre timp sau clasament, în primul rând. E despre ce descoperi despre tine când corpul spune „nu mai pot” și tu găsești, totuși, o resursă. E despre creste ca ale Făgărașilor, pe care nu le vezi decât alergând sau urcând cu propriile picioare. Dacă te-ai gândit vreodată să încerci o cursă montană, nu aștepta condiția „perfectă”. Începe cu antrenamente scurte pe deal, obișnuiește-te cu efortul în aer liber, și construiește de acolo. Mișcarea în natură e cea mai curată formă de sănătate pe care o avem la îndemână — iar muntele așteaptă pe oricine e dispus să urce.
Nașterea cursei — o poveste de pasiune, nu de business
2X2 Race nu a pornit ca eveniment comercial, ci din pasiunea a doi oameni pentru creastă. „Florin Băraș și Mihai Șerban au avut ideea de a organiza competiția din pasiune pentru creasta Făgărașului, inițial gândind-o ca o cursă de trekking cu finish în maximum 24 de ore — deși la momentul respectiv erau, cum spune Florin, „străini de alergarea montană.”După trei ediții li s-a alăturat și Sergiu Olteanu în organizare.
La 2×2 Race se aleargă doar în gol alpin și în proporție de 80% pe stânci
„Față de un maraton obișnuit, 2×2 Race este un ultra-sky maraton, caracteristica lui fiind dată în principal de diferența de nivel de pe traseu, în cazul de față fiind de 4.200 – 4.500 de metri. Competițiile de acest tip se desfășoară pe teren accidentat, de la poteci de pământ prin pădure și goluri alpine, până la creste și stânci. La 2×2 Race se aleargă doar în gol alpin și în proporție de 80% pe stânci cu grad înalt de dificultate. Vremea este tot timpul dificilă pe munte, astfel că trebuie să ne asigurăm că alergătorii sunt pregătiți mental și fizic pentru acest efort„, declară Florin Băraș, unul dintre organizatorii competiției.
2×2 Race: 45km. 4200m D+. 13 ore și 4 minute. O experiență care rămâne mult după ce durerea din picioare dispare.
