Lavaredo Ultra Trail nu a fost doar o altă cursă din calendarul meu — a devenit una dintre experiențele definitorii ale vieții mele de alergător. Pe fundalul crestelor abrupte din Dolomiți, această cursă m-a purtat prin 120 de kilometri și aproximativ 5.800 de metri de urcuș care mi-au testat tot ce credeam că știu despre rezistență.
De ce m-am înscris la Lavaredo Ultra Trail
Auzisem despre Lavaredo de ani buni înainte să mă înscriu în sfârșit. Înființată în 2008, cursa își ia numele de la „Tre Cime di Lavaredo” — Cei Trei Munți care domină orizontul și au devenit centrul simbolic al întregii mele curse. Voiam un traseu care să mă smerească, și tot ce citisem îmi confirma că acesta era el.
Startul din Cortina d’Ampezzo
Cursa pornește și se încheie în Cortina d’Ampezzo, un oraș care părea construit special pentru o asemenea adunare — alergători din zeci de țări umplând străzile în noaptea dinaintea startului, energie nervoasă peste tot pe unde priveam. La linia de start, înconjurat de oameni care călătoriseră la fel de departe ca mine ca să fie acolo, îmi amintesc că mă gândeam că, orice s-ar fi întâmplat în următoarea zi și noapte, făceam deja parte din ceva mai mare decât propria mea cursă.
Traseul: Unde Lavaredo Ultra Trail Chiar Te Testează
Nimic nu m-a pregătit pentru amploarea a ceea ce a urmat. Traseul șerpuia prin văi luxuriante înainte să urce pe un teren din ce în ce mai tehnic, trecând pe lângă repere pe care le văzusem doar în fotografii — Tre Cime di Lavaredo, Cinque Torri și incredibil de albastrul Lago di Braies. Fiecare apărea ca o recompensă pentru urcușul de dinainte, și fiecare îmi amintea de ce oamenii zboară din toată lumea pentru această cursă.
Profilul de altitudine e locul unde Lavaredo chiar își câștigă reputația. Cu un punct maxim în jur de 2.500 de metri, am avut porțiuni lungi în care picioarele îmi ardeau la urcuș, iar genunchii se plângeau la fel de tare la coborâre. Mă antrenasem pe dealuri acasă, dar nimic nu replică cu adevărat 5.800 de metri de urcuș cumulat — pe la ora douăzeci, altitudinea și oboseala lucrau împreună împotriva mea, și a trebuit să sap adânc într-un nivel de concentrare mentală de care nu mai avusesem nevoie până atunci.
Punctele de Aprovizionare și Oamenii Care M-au Ținut în Mișcare
Ce m-a surprins cel mai mult n-a fost peisajul — au fost oamenii. La fiecare punct de aprovizionare, voluntarii așteptau cu mâncare, băuturi calde și o energie care părea aproape imposibilă având în vedere ora din noapte. Spectatorii apăreau în mijlocul pustietății, la 3 dimineața, doar ca să încurajeze niște necunoscuți. Undeva pe la ora treizeci, epuizat și pe jumătate convins că nu voi termina, acel sprijin m-a purtat înainte mai mult decât orice gel sau electrolit ar fi putut vreodată.
Trecerea Liniei de Finish
Revenirea în Cortina d’Ampezzo și trecerea acelei linii de finish e un moment la care încă mă gândesc. Nu a fost doar ușurarea fizică — a fost tot ce îmi ceruse cursa în acele ore, totul ajungând deodată. Am alergat și alte curse înainte și după, dar puține au cerut atât de mult și au oferit atât de mult în schimb.
Ce M-a Învățat Lavaredo
Dacă te gândești la Lavaredo Ultra Trail, să știi că îți va cere mai mult decât sugerează distanța. Nu e doar despre a termina 120 de kilometri — e despre ce înveți despre tine undeva pe la ora douăzeci și cinci, când singurul lucru care mai rămâne e să continui să te miști. O parte din antrenamentul care m-a pregătit pentru un asemenea traseu a început mult mai aproape de casă, pe trasee pe care le cunosc bine — chiar și un traseu ca Valea Budului m-a învățat lecții despre ritm pe care le-am dus până în Dolomiți.
Dacă vrei detaliile oficiale ale cursei, distanțe și informații de înscriere, pagina UTMB World Series pentru Lavaredo are tot ce ai nevoie ca să-ți planifici propria încercare.
